Vreau copii. Cum să discut cu el despre asta?

Vine o perioadă în viața oricărei femei (printre multe alte perioade) când vrea copii. Din tot sufletul. Multe cititoare mi-au scris în privat că vor copii. Întrebarea lor principală a fost: cum îmi dau seama dacă și partenerul vrea asta?

Majoritatea sunt femei măritate care nu au primit niciun semn din partea soțului că și el și-ar dori copii. Cumva, discutând mai în detaliu cu câteva, mi s-a confirmat o bănuială: au fost mai mulți ani împreună, înainte de a primi inelul de logodnă. Sau au primit inelul dar nu au planificat nunta. Cu alte cuvinte, așa cum așteaptă acum vestea cu copiii, așa au așteptat vestea cu inelul, sau cu nunta.

Întrebarea mea pentru ele a fost: de ce atâta așteptare? De ce nu ați făcut ceva să îl trageți de limbă? Până la urmă, partenerul nu trebuie să fie un bau-bau, de care să-ți fie frică. Imaginează-ți să zici „Da” unei vieți alături de un bau-bau? Cum ar fi să-ți fie frică de fiecare conversație cu el? Nu, vai, nu aș putea. Și nici bărbații nu ar putea să stea lângă cineva care îi sperie. Așadar, ce e de făcut?

Comunicarea în cuplu: nevoia cea mai mare

Încă de la începutul acestui blog, Sub Așternut, am scris despre comunicare. Pe cât e de simplă pe atât e de dificilă. Dar ea stă la baza unei relații sănătoase… sau relații toxice. Nu e ok să stai cu cineva care nu comunică.

Atenție, nu mă refer doar la a vorbi sau a asculta. Comunicarea nu e un schimb de replici, este transparență, apropiere, intimitate, sinceritate până la capăt. Este exprimarea sentimentelor, îndoielilor. Este capacitatea de a vorbi cu partenerul de cuplu despre orice, oricând.

Spre exemplu, eu și Vali chiar vorbim despre orice. De-asta și durează relația noastră de mai bine de 10 ani. Și vrem să fie forever. Pentru că el și dacă are chef la 3 dimineața să vorbească cu mine despre fotbal sau jocuri pe Playstation, eu îl ascult. Și invers, când eu mă plâng de maică-mea, el m-ar asculta ore în șir. Când n-am idee ce cadou să iau de ziua lui, îl întreb. Nu se supără, nu mă ia cu fițe d-astea „ce, nu știi tu ce îmi doresc?”. Nu aș putea sta lângă un bărbat așa. Am ales ce mi se potrivește mie, ca să petrec cu drag restul zilelor alături de acest om.

Așadar, revenind la partea de comunicare: cât timp ești alături de un om din tot sufletul și reciproca e valabilă, n-ar trebui să fie probleme să discutați deschis despre copii. Să îi spui direct „vreau copii” și să îi spui că ești pregătită. Fiind bărbat, nu va înțelege ce înseamnă atunci când corpul unei femei se pregătește sau simte că vrea copii. Poți să îi spui și asta. Dar totuși….

Evită politețea în cuplu

Prea mult respect strică. De fapt, prea mult din orice strică, mai ales în cuplu. Am avut odată un iubit care era atât de politicos încât nici măcar nu mă lua de mână. Sexul era banal, pentru că i-era teamă să mă tragă de păr sau să îmi dea palme peste fund, din politețe. Își cerea scuze la fiecare pas și se purta cu mine de parcă eram un bibelou.

I-am dat papucii după 3 luni, mă mir că am rezistat. A fost un mare exemplu de „așa nu” pentru mine, nu sunt făcută din sticlă. Sunt om, îți dai seama că n-aș fi suportat să mă lase însărcinată și apoi să-mi zică „scuze”. Nu și nu!

De-asta zic, am întâlnit cupluri în care ea e nefericită sau el, tocmai din politețe. Că le era frică să nu zică anumite lucruri, tocmai ca persoana cealaltă să nu se supere. De exemplu, de la lucruri banale precum „mi-e teamă să-i zic că în seara asta vreau să ne plimbăm” până la „mi-e teamă să-i zic că vreau copii, dacă se supără”. Nu-ți mai fie teamă! Vorbește, întreabă, spune ce simți, ce vrei.

Lui Vali îi era teamă la începutul relației cu mine, de exemplu, să se joace pe TV, pentru că se gândea că eu mă supăr că nu stă cu mine. Normal că mi-ar plăcea să stea cu mine, însă îl înțeleg, are și el nevoile lui. Nu poate să stea toată ziua să-mi sufle-n ceafă. Sau atunci când vorbesc cu mama la telefon, nu trebuie să fie ele acolo tot timpul. Poate vrea să vadă un film sau să mai lucreze pentru firma lui. E viața noastră, nu trebuie să ne-o trăiască alții!

Vreau copii – cum îi spun că sunt pregătită

Până la urmă, dacă treci peste obstacolele de mai sus, înseamnă că poți să-i spui că ești pregătită să aveți copii. În funcție de nivelul lui de înțelegere al corpului unei femei și al ceasului biologic, întreabă-l dacă s-ar vedea tată. Dacă s-ar simți bine în postura asta. Întreabă-l dacă ar fi confortabil să vă măriți familia. Și explică-i, pe înțelesul lui, că ar trebui să luați o decizie curând.

Nu îți cunosc vârsta. Eu am născut la 31 de ani și, crede-mă, n-a fost deloc o sarcină ușoară. Băiatul e sănătos, însă eu am rămas cu sechele. Nu intru în detalii, depinde de corpul fiecărei femei, însă am mai avut probleme ginecologice și înainte. Doar cu tratament m-am recuperat după naștere, dar am avut multe restricții. Un bărbat nu are cum să înțeleagă, și nu mă supăr, n-are rost. Îl iubesc pe Vali că e acolo, alături de mine, chiar dacă nu poate să mă ajute din punct de vedere medical, când am nevoie. Uneori, cel mai bun tratament e o îmbrățișare, o încurajare, o prezență caldă.

Așa că, draga mea, dacă vrei copii, nu intra în explicații științifice. Pur și simplu spune-i că simți că e momentul. Că te simți pregătită și că ești gata să contribui la… mărirea familiei voastre. Dacă el nu se emoționează vreun pic, dacă nu dă semne de bucurie sau dacă pur și simplu reacționează urât, atunci poate nu e demn de a avea copii cu tine. Poate e egoist. Nu am intenții rele, dar gândește-te că trebuie să fiți pe aceeași lungime de undă când vine vorba de copii și tot ce ține de creșterea lor.

Alinierea nevoii de a avea copii în cuplu

Să ne sincronizăm cu nevoia de a avea copii… nu este un lucru frecvent. Știu mai multe cupluri în care doar unul dintre parteneri vrea copii. De cele mai multe ori, partenerul e cel care vrea. Și pe bună dreptate, pentru un bărbat să găsească o femeie care să vrea copii, e lucru mare. Cele mai multe se feresc de ideea asta, tocmai că le e frică de naștere.

Nu e ușor să aduci o viață pe lume, dar e cel mai nobil lucru de pe pământ. Și nici nu e ușor să educi o viață, să o crești și să o întreții. Dar dacă ești pregătită să devii mamă, atunci cel de lângă tine ar trebui să simtă, și el, instinctul patern. Să te iubească mai mult.

Articole recomandate

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.