Tematica cuplului este extrem de complexă şi dificil de abordat de oriunde am privi-o. Relațiile evoluează, iar acceptarea formelor netradiționale de iubire devine un ,,must do’’. Este greu să înțelegem resorturile complicate care se află în spatele relațiilor de cuplu și poate că nu e tocmai treaba noastră să o facem.
Cred însă că e în interesul nostru să ne raportăm strict la mecanismul relației amoroase în care ne aflăm și să ne asigurăm că toate ,,piesele sunt perfect angrenate între ele’’.
Da, e treaba noastră să vorbim constant despre dragoste în termenii microuniversului în care trăim alături de partener, la fel cum e treaba noastră să ne asigurăm că nevoile sexuale ne sunt îndeplinite. În caz contrar, relația poate redresa. Și nu vrem asta.
Vali nu a fost primul meu partener cu care am ajuns la nivelul relațiilor intime. Și chiar dacă suntem împreună de peste 15 ani, nu am simțit niciodată că vreau să mai văd cum e și cu alți bărbați. Nu m-am gândit la poliamorie, că aș avea nevoie de mai multe relații romantice simultan niciodată.
Sunt adepta monogamiei și știu că nu mi-ar plăcea să îmi văd bărbatul în brațele alteia. La fel cum știu că nici lui nu i-ar conveni să mă vadă cu altul. Da, sigur am avut discuții despre asta, dar ne-am dat seama că nu suntem dispuși să primim alți oameni în relația noastră.
Deși poliamoria este o formă de non monogamie etică, care funcționează pentru unii oameni, eu prefer monogamia. Call me a boomer, I don’t care.
Sunt totuși convinsă că niciuna dintre aceste două stiluri de relație nu este neapărat superioară celeilalte. Cu toții suntem indivizi unici și nu ar trebui să existe o rețetă universală atunci când vine vorba de relații de iubire.
Poliamoria vs. poligamia: diferențele explicate în detaliu
În comparație cu relațiile lipsite de etică, cunoscute și sub numele de adulter sau înșelăciune, relațiile poliamoroase se caracterizează prin consimțământul informat al tuturor părților implicate. Practic, este vorba despre un soi de relație deschisă.
Dar, ca să înțelegi mai bine, lasă-mă să-ți dau un exemplu: o tipă se întâlnește cu un tip, dar îi place în aceeași măsură de altul. Își permite ca în cadrul acestei relații să aibă o relație și cu celălalt, adică A este într-o relație cu B și tot A este într-o relație cu C, dar B cu C nu sunt împreună.
Cu alte cuvinte, un poliamorist este o persoană îndrăgostită de mai mulți oameni în același timp.
Există mai multe tipuri de poliamorie și anume:
- poliamoria ierarhică, unde persoanele implicate în relația primară pot impune condiții astfel încât ceilalți parteneri să nu se poată implica romantic cu anumite persoane;
- polifidelitatea, unde relațiile sexuale sunt permise doar în cadrul unui grup de persoane stabilit de partenerul principal;
- anarhia relațională, unde fiecare persoană are libertate totală să aleagă cum relaționează cu alți indivizi, dar ține cont de toate persoanele implicate în relație.
Poligamie, pe de altă parte, descrie o căsătorie între cel puțin trei persoane.
În timp ce monogamia este abordarea de tip standard a căsătoriei în Europa și America, poligamia este comună în mare parte din Africa și Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, societățile moderne și statele creștine incriminează poligamia.
Tu ai putea să ai mai multe relații simultan? Înainte să te arunci cu capul înainte şi să te întrebi dacă ai putea face asta, pune-ţi ţie câteva întrebări.
Există infidelitate într-o relație poliamoroasă?
Deși e greu de cuantificat infidelitatea în relațiile non-monogame, un lucru e sigur: oamenii poliamoroși pot înșela. Cum arată infidelitatea în relațiile poli? Păi depinde de natura relației, regulile variază de la o relație la alta.
La fel ca în cazul tuturor relațiilor, cele poliamoroase au limite. Dacă le depășești, partenerul tău ar putea considera că este vorba de înșelat sau de încălcarea acordului de relație.
După cum îți spuneam, unele persoane poli-amoroase pot fi de acord să nu se vadă cu alți oameni de un anumit sex. Alții permit doar anumite activități sexuale.
Diferența dintre infidelitatea în relațiile poliamorase, față de relațiile monogame este că vorbim mai puțin despre activitate și mai mult despre încălcarea încrederii pe care o ai în relația ta.
Crezi că o relație poliamoroasă este despre „eu, eu și eu” ?
Da și nu.
Cunosc multe persoane poliamoroase care întâmpină dificultăți în ceea ce privește stigmatul atașat non monogamiei și știu că discriminarea poate avea un impact asupra sănătății lor mentale. Doar a pățit-o și prietena mea din copilărie, Raluca.
Confruntarea cu o lipsă de acceptare din partea prietenilor, a familiei și a comunității poate duce la internalizarea mesajelor negative despre relațiile poliamoroase și asta le poate afecta sentimentul de identitate.
De aceea, nu cred că un adept al acestui stil relațional este un om egoist. Poliamorul înseamnă să accepți felurile în care dragostea o să se schimbe și să discuți cu tine însuți și cu partenerii tăi despre felul în care se va modifica.
Pare o modalitate diferită să te descotorosești de ego-ul tău pentru puțin timp. O asemenea abilitate de susținere reciprocă pare să apară doar după o înțelegere profundă – a propriei persoane și a partenerului – și acceptarea fluidității vieții.
Relațiile poliamoroase sunt relații asumate, de lungă durată, fără manipulare, fidele prin continuitatea lor. Fidelitatea nu este numai față de persoană, ci și față de iubirea însăși.
Cum îți dai seama dacă relațiile poliamoroase sunt sau nu pentru tine?
În primul rând trebuie să te cunoști foarte bine pe tine. Totodată e important să nu fii gelos și să fii asumat. Foarte asumat.
V-am zis că am prieteni care sunt în asemenea relații. O să vorbesc, pe scurt, despre o situație pe care a avut-o prietena mea Raluca.
Odată, cu ocazia zilei ei de naștere am sunat-o și am stat la o mică bârfă. Știi tu, ca fetele. Aflasem că are doi parteneri și că amândoi au uitat de ziua ei. Mi s-a părut groaznic! Cum să uite să-i zică ,,La mulți ani’’?
Ea mi-a spus că e ok, trebuie să accepți că oamenii au defecte și nu e ca și cum Vali, soțul meu, n-ar fi uitat vreodată.
Așa mi-am dat seama că noi ajungem să idealizăm relația monogamă pentru că vrem ca partenerul să ne fie alături tot timpul. Dar asta, de fapt, nu se întâmplă de fiecare dată. Poliamorul te învață să fii confortabil cu tine însuți, să n-ai nevoie de alții.
Părerea mea e că relațiile poli nu sunt pentru toată lumea. Oamenii, în general, vin cu o idee despre dragoste. Au impresia că nu pot trăi fără un partener care să le fie acolo până la adânci bătrâneți. Cred că e toxic să ai un comportament care duce la codependență.
Sunt de părere că iubirea romantică motivează o serie nesfârșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
Totuși, este contraproductiv, cred eu, să rămânem prizonierii imaginii idealiste, de tip șablon, asupra relațiilor de iubire.
În final, cred că orice relație de iubire, fie ea poliamoroasă sau monogamă, merită celebrată!
