Cum găsești echilibrul între job și viața de familie

Greu subiect. O s-o spun direct: e al naibii de greu. Gata, am zis-o și putem pleca acasă. Doar că, trebuie să vedem cum am ajuns la acest argument. Echilibrul între job și viața de familie înseamnă să sacrifici diferite lucruri, ca să rămâi cu cele două.

Să întemeiezi o familie, începe de la căsătorie și apoi merge spre ideea de a avea un copil. Apoi, planifici copilul, „lucrezi” la el și în același timp ai o grijă nebună de sănătatea ca să ai producție bună, să zic așa. Deja am zis multe lucruri pe care un burlac sau un carierist împătimit nu le simte, nu le știe. Dar ca să faci toate astea, necesită sacrificii. Iar dacă ai trecut deja prin ele, probabil știi asta.

Eu și Ela suntem antreprenori și familiști convinși, oameni care pun preț pe o carieră de succes dar nu fac rabat de la a fi o familie unită. Nu am fost vreodată parteneri de business, fiecare este pe treaba lui, însă atunci când suntem acasă, în familie, munca o lăsăm la ușă. Și asta e prima regulă.

Echilibrul între job și familie începe cu autodisciplina

La început de căsnicie, mai exact în primul an, mă certam des cu Ela pe tema muncii. Însă, am învățat să nu luăm în serios fiecare ceartă, căci au fost lucruri spuse pe moment, din frustrări acumultate. Problema principală era că nu petreceam suficient timp de calitate cu Ela. Munceam prea mult, căci aveam și credit de plătit, și când ajungeam acasă tot ce vorbeam cu Ela era că sunt obosit și mi-e foame. Apoi somn, ia-o de la zero a doua zi și tot așa, timp de un an. Am fost praf în anul acela.

Și eu care dau sfaturi despre dating și secrete pentru o relație fericită… fix eu, nu am avut o relație fericită o perioadă de timp, tocmai din cauza mea. Ela a fost mereu un antreprenor detașat – dacă ajungea acasă, uneori și la ora prânzului, era zen. Când nu avea clienți, era zen. Când avea prea mulți clienți, iar era zen. Nu știu cum își păstra calmul și sângele rece. Eu aveam salarii de plătit, aveam furnizori de plătit, aveam facturi neîncasate de luni de zile, iar Ela era zen.

Mă motiva, încerca să mă încurajeze, ținea cont de nevoia de afecțiune a mea ca bărbat. Însă, eu nu țineam cont de a ei, eram egoist, mă gândeam doar la mine. Și nici măcar vacanțele nu le-am planificat eu. Le-a planificat ea, din disperare, după ce a văzut că nu se mai înțelegea cu mine de mai bine de un an.

A fost groaznic… dar iată cum am reușit

Asta vorbeam și cu Ela, echilibrul dintre job și viața de familie începe cu auto-disciplina. Am fost atât de stresat să zic anumite lucruri, dar nu le-am zis, căci știu că aș fi rănit-o pe Ela. Atunci când nu aveam bani, și aveam și datorii, mă certam cu Ela și pentru că lua o pâine mai scumpă, sau că își făcea preparatele ei sănătoase, din legume care nu se găseau așa ușor. Și îi făceam observații, să o lase mai moale cu cheltuielile, că avem banii la comun și ea e cheltuitorul principal. Însă, după ce s-a săturat să se mai certe cu mine, a devenit iar zen. Și eu am crezut că e nefericită în relație, că nu mă mai suportă și că vrea să plece. Am acuzat-o, și era să ajungem la divorț.

A fost cea mai grea lecție a vieții mele. Am adus-o la disperare pe o femeie zen, pasionată de yoga, terapii alternative și ayurveda. Am adus-o la disperare și am făcut nervii țichi femeii pe care o iubesc, doar pentru că eu eram prea stresat cu munca. Și am făcut-o să țipe la mine pe femeia care nu a țipat în viața ei la nimeni.

A fost groaznic, dar am reușit să găsesc echilibrul dintre job și viața de familie, pur și simplu lăsând munca la ușa de la intrare. Am tăiat din atitudinea mea, am ținut cu dinții să nu zic anumite lucruri, am ascuns anumite frustări, încât era să ajung eu la balamuc. Dar am evitat, cât de mult am putut, să mă comport cum o făceam înainte.

Ce rezultate are autodisciplina în echilibrul job – familie

Și, ca să vezi? Rezultatele au început să apară. M-am certat mai puțin cu Ela, spre deloc. Nu s-a mai ajuns la divorț. Am ținut cu dinții de familia mea. Am obținut încrederea Elei că pot duce o relație sănătoasă, că pot fi un stâlp pentru familia noastră. Și am ajuns, la puțin timp, să avem un copil frumos și sănătos, un băiețel care acum are 3 ani. Și mami și tati l-au învățat să zâmbească cu toți dințișorii lui.

Atunci, în clipa în care s-a născut fiul meu, nu am mai lăsat munca să intre în casa noastră.

Nu am mai răspuns la telefoane de muncă, la e-mail-uri sau alte mesaje de muncă, în vacanțe sau cât eram cu familia.

Am început să rezerv timp și ziua, între întâlniri cu clienți și etape de proiectare și ofertare, câteva ore, pe care să le petrec cu familia.

Mi-am planificat mai puține activități profesionale într-o zi lucrătoare – 60% muncă, 40% familie. Așa mi-am împărțit zilele luni-vineri, iar weekend-ul e 100% cu familia. Bine, aici includ și un 20% eu, pentru propria odihnă. Dar NU muncă.

Am tăiat brutal, atât în comportamentul meu de acasă, față de Ela și de față cu copilul nostru. Nu a fost comod, știu. Dar a meritat, căci doar așa mi-am putut păstra și întemeia cu adevărat familia.

Echilibrul muncă – viață personală înseamnă să dai 100%… în ambele

Eu cred că, în viață, pentru a reuși într-un domeniu, fie personal sau profesional, trebuie să dai 100%. Din pasiunea ta, din timpul tău, din atitudinea ta. Însă, nu mă înțelege greșit: să dai 100% din toate astea nu înseamnă să faci asta non-stop, căci ai înnebuni. Oricât de mult ți-ar plăcea să faci ceva – cum e la mine, proiectare de case – nu ai cum să faci asta non-stop că ajungi la balamuc.

Așa că, atunci când orice mega antreprenor de succes spune că trebuie să fii acolo, să dai tot pentru afacerea ta, se referă să faci asta doar în timpul alocat afacerii tale. Că e 50% din zi, că e 80% din zi, e alegerea ta. Însă, MEREU trebuie să îți lași restul timpului… pentru ceea ce contează pentru tine. Familie, în cazul meu. Și sper că și în cazul tău.

Echilibrul între job și viața de familie există, atât timp cât ești 100% implicat în fiecare dintre ele, separat. Nu le amesteca în timpul planificat uneia dintre ele, decât dacă a intervenit o urgență în cealaltă parte – cum a fost în cazul meu, nașterea copilului.

Altfel, separă-le cât poți de mult… și vei avea de câștigat atât pe plan personal cât și profesional.

Articole recomandate

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.